Momentan, însă, Canada nu a anunţat că este de acord cu planul de repatriere pus la cale de investitorii norvegieni. Localnicii din regiunea canadiană Nunavut se opun acestui plan, ei dorind ca nava să rămână în locul în care s-a scufundat, acesta fiind o atracţie turistică.
Epava se află în prezent în portul localităţii Cambridge Bay din Nunavut, dar aceasta este doar parţial vizibilă deasupra apei. Datorită apei reci şi limpezi, nava a fost păstrată în condiţii bune.
Finanţată de dezvoltatorul Espen Tandberg şi fraţii lui, operaţiunea de ridicare la suprafaţă a epavei ar putea începe într-un an de zile. Aceasta va fi ridicată cu ajutorul baloanelor şi va fi amplasată pe o şalupă care o va transporta 7.000 de kilometri către Asker, locul în care a fost pusă în funcţiune în anul 1917.
Mulţi rezidenţi din Cambridge Bay se opun pierderii unei părţi preţioase a istoriei lor, care a devenit o atracţie turistică în această regiune a Canadei de Nord. Aceştia sunt susţinuţi de cei din Consiliul Internaţional al Monumentelor şi Siturilor (ICOMOS), ce are sediul la Paris, reprezentanţii organizaţiei dorind ca ambarcaţiunea să fie păstrată în starea sa actuală.
Susan Barr, reprezentantul ICOMOS, afirmă că „siturile culturale importante ar trebui să fie păstrate intacte, mutarea unor obiecte mari către muzee aflate la o mare depărtare nefiind de dorit”. Ea mai menţionează că expediţia Maud nu a fost printre cele mai glorioase ale lui Amundsen, două nave cu care acesta a efectuat călătorii mult mai prestigioase aflându-se deja într-un muzeu din Oslo.
Roald Amundsen a fost primul explorator european care a traversat Pasajul de nord-vest, în 1906, în căutarea unui traseu comercial mai scurt între Europa şi Asia. De asemenea, el a ajuns la Polul Sud în 1911.
Exploratorul a traversat din nou Pasajul de nord-vest, cu nava Maud, în perioada 1918-1920, dar nu a ajuns la Polul Nord, aşa cum plănuia. După încă o încercare eşuată (1920-1921), Amundsen s-a dat bătut. Expediţia a continuat între 1922-1925 fară Amundsen şi a fost una de succes.
Ambarcaţiunea Maud a fost vândută în 1925 către o companie canadiană şi a fost rebotezată Baymaud. În ultimele sale zile, nava a jucat rolul de depozit plutitor şi de sediu al primului post de radio din regiune. În cele din urmă, în 1930, nava s-a scufundat în portul localităţii Cambridge Bay.
Consiliul Asker din Norvegia, locul în care nava a fost construită, a cumpărat epava în 1990 cu doar un dolar şi a obţinut un permis pentru export din Canada, însă acest permis a expirat între timp.
Atunci nu exista regiunea Nunavut, dar în 1999 s-a creat în urma divizării Teritoriilor de Nord-Vest. De atunci, localnicii prezintă un interes sporit pentru conservarea monumentelor istorice ale zonei. Aceştia consideră că Maud reprezintă un element important din istoria locală şi că epava poate deveni într-o zi o parte a unui sit organizat sub îndrumarea Patrimoniului Mondial ONU pentru a prezenta dovezile istorice ale expediţiilor exploratorilor europeni în Oceanul Arctica.
Norvegienii nu se lasă însă bătuţi, aceştia promiţând că vor aplica pentru un nou permis de export, dorind să aducă nava lui Amundsen înapoi acasă.
Sursa: AFP